Realitatea si dualitatea bine-rau

Nu exista realitate decat prin prisma unui observator, asadar nu exista realitate obiectiva.

Acest observator face ca lumea observata sa fie strict asa cum o experimenteaza el, deci nu poate exista realitate suprema sau absoluta ci doar experienta subiectiva a realitatii.
Amandoi ne uitam la acelasi lucru insa experienta poate fi total diferita.
Mie mi se pare albastru, tie verde, mie cald, tie frig, mie luminos, tie intunecat samd sau poate ca reusim sa vedem/simtim lucurile cam in acelasi fel.
Si este perfect normal.
Asa ajungem la dualitatea bine-rau.
Spunem ca este cald/frig, lumina/intuneric insa ne referim la acelasi lucru, singurul aspect diferit este perceptia noastra.

Este bine ca leul mananca gazela? Este rau?
Este bine cand un copil de an imi da o palma? Este rau? Dar un adult?
Este rau cand ursoaica cu pui ataca un om care ajunge pe teritoriul ei? Sau este normal?
Este de blamat un batran de 90 de ani care pierzandu-si mintile face scandal pe strada? Sau este acceptabil ?
Este rau cand un tata ucide atacatorul pe care l-a gasit violandu-i fata? Sau este acceptabil?

Oare vrea cineva cu adevarat sa faca "rau" sau este pur si simplu conditionat de nivelul sau de constiinta si de deciziile pe care le-a luat intr-un anume context?
... va urma